Piața valutară, cunoscută și sub denumirea de Forex (Foreign Exchange Market), este una dintre cele mai mari și mai dinamice piețe financiare din lume, influențată de o multitudine de factori economici, politici și sociali. De-a lungul istoriei, mai multe evenimente cheie au avut un impact semnificativ asupra cursului valutar și structurii pieței valutare. Iată câteva dintre cele mai importante momente care au schimbat fundamental această piață:
Standardul aurului (1870-1914)
Începând cu sfârșitul secolului al XIX-lea, multe națiuni au adoptat standardul aurului, un sistem monetar în care valoarea unei monede era fixată în funcție de o anumită cantitate de aur. În acest sistem, cursurile valutare erau relativ stabile, deoarece fiecare monedă era legată de o anumită valoare a aurului. Astfel, a fost creat un sistem de schimb valutar stabil, cu fluctuații minime. Dar, la nivelul relației curs valutar vs. factori macroeconomici, dependența de aur a limitat flexibilitatea economică a țărilor în timpul crizelor economice.
Sfârșitul standardului aurului și Marea Criză Economică (1929-1933)
Marea Criză economică, denumită și Marea Depresiune a forțat multe țări să renunțe la standardul aurului pentru a recâștiga flexibilitatea economică necesară să-și stimuleze economiile. În timpul acestui colaps financiar global, multe țări au devalorizat monedele lor, ceea ce a dus la volatilitate pe piața valutară. Sfârșitul standardului aurului a marcat o schimbare majoră în modul în care națiunile gestionau cursurile valutare, introducând mai multe fluctuații și intervenții guvernamentale.
Acordul de la Bretton Woods (1944)
La sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, în 1944, statele aliate au negociat Acordul de la Bretton Woods, care a stabilit un nou sistem valutar internațional. Monedele naționale au fost fixate la dolarul american, care, la rândul său, era convertibil în aur la o rată fixă de 35 de dolari pe uncie. Astfel, a fost creat un sistem de cursuri valutare fixe, care a durat până la începutul anilor 1970. În această perioadă, dolarul american a devenit principala monedă de rezervă internațională.
Prăbușirea sistemului Bretton Woods (1971-1973)
În 1971, președintele american Richard Nixon a suspendat convertibilitatea dolarului în aur, punând capăt sistemului Bretton Woods. Acest eveniment este cunoscut ca Șocul Nixon. Până în 1973, principalele economii mondiale au trecut la cursuri de schimb flotante, unde valoarea monedelor era determinată de piața financiară. Trecerea la un sistem de cursuri flotante a condus la o volatilitate crescută pe piața valutară, pe măsură ce ratele de schimb au început să fie influențate de cererea și oferta de pe piață, și nu de ratele fixe.
Acordul Plaza (1985)
În anii ’80, dolarul american devenise foarte puternic, ceea ce afecta exporturile Statelor Unite. În 1985, cinci dintre cele mai mari economii ale lumii (SUA, Japonia, Germania de Vest, Franța și Regatul Unit) au semnat Acordul Plaza pentru a coordona intervențiile în piață și a devaloriza dolarul.
Acordul a dus la o depreciere semnificativă a dolarului american și a fost un exemplu de coordonare internațională în ceea ce privește intervențiile pe piața valutară. Totodată, a deschis calea pentru alte intervenții coordonate, în anii următori.
Criza financiară asiatică (1997-1998)
Criza a început în Thailanda și s-a răspândit rapid în alte economii emergente din Asia de Sud-Est. Monedele din regiune, precum bahtul thailandez și rupia indoneziană, au suferit deprecieri masive, iar multe economii au intrat în recesiune. Acest moment a evidențiat vulnerabilitatea piețelor emergente la fluxurile de capital speculativ și volatilitatea monedelor flotante. A dus la intervenții majore din partea Fondului Monetar Internațional (FMI) și a băncilor centrale pentru a stabiliza monedele afectate.
Criza financiară globală (2008-2009)
Criza financiară globală a fost declanșată de colapsul pieței imobiliare din SUA și a condus la prăbușirea mai multor instituții financiare mari. În timpul acestei crize, dolarul american și alte monede „safe haven” (precum yenul japonez și francul elvețian) s-au apreciat semnificativ, în timp ce monedele economiilor emergente s-au depreciat. S-a accentuat cererea de monede de refugiu în perioade de incertitudine economică și au apărut intervenții majore din partea băncilor centrale, inclusiv relaxare cantitativă și rate ale dobânzilor extrem de scăzute, ceea ce a influențat piețele valutare pe termen lung.
Brexit (2016)
Votul din 2016 prin care Marea Britanie a decis să iasă din Uniunea Europeană a avut un efect imediat asupra lirei sterline, care s-a depreciat brusc față de alte valute majore. Efectele Brexit-ului au arătat cum deciziile politice majore pot influența rapid și drastic piețele valutare. Incertitudinea legată de viitorul relațiilor comerciale și economice a contribuit la volatilitatea lirei în anii care au urmat. Lira sterlină a rămas volatilă în perioada post-Brexit, în special în legătură cu negocierile comerciale.
Pandemia de COVID-19 (2020)
Pandemia a provocat o criză economică globală, declanșând fluctuații puternice pe piața valutară. La începutul pandemiei, dolarul american s-a apreciat datorită statutului său de monedă de refugiu, însă ulterior, măsurile de relaxare cantitativă și incertitudinea au dus la deprecieri. Monedele din economiile emergente au suferit cel mai mult, în timp ce altele, precum yuanul chinez, au rămas relativ stabile.
Anul 2020 a reprezentat un moment unic în istoria cursului valutar și a subliniat importanța monedelor de refugiu în perioade de criză globală. În plus, a influențat schimbările în strategiile de politică monetară și fiscală ale țărilor, cu efecte directe asupra ratelor de schimb.
Aceste evenimente reprezintă doar câteva momente cheie din istoria cursului valutar, care au remodelat Piața Forex și au influențat dinamica globală a monedelor. Piața valutară rămâne extrem de sensibilă la factorii economici, politici și sociali, deci este una dintre cele mai complexe și imprevizibile piețe financiare din lume.